Cancerul tiroidian este o formă de cancer care se dezvoltă în glanda tiroidă, situată în partea anterioară a gâtului, la baza laringelui. Deși este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer endocrin, cancerul tiroidian are, de obicei, o rată ridicată de vindecare dacă este diagnosticat timpuriu. Cunoașterea tipurilor, simptomelor, factorilor de risc și metodelor de diagnostic poate facilita depistarea timpurie și îmbunătăți șansele de tratament eficient.
Citește și despre: Tipuri de cancer.
Tipuri de cancer tiroidian
Cancerul tiroidian poate fi clasificat în funcție de tipul de celule din care se dezvoltă și de comportamentul său biologic. Cele mai comune tipuri includ:
1. Carcinomul papilar
Carcinomul papilar este cel mai frecvent tip de cancer tiroidian, reprezentând aproximativ 80% din cazuri. Acesta se dezvoltă lent și are o rată de supraviețuire foarte ridicată, deoarece răspunde bine la tratament. De obicei, acest tip de cancer tinde să se răspândească la ganglionii limfatici din apropierea glandei tiroide.
2. Carcinomul folicular
Carcinomul folicular este al doilea tip de cancer tiroidian ca frecvență, reprezentând aproximativ 10-15% din cazuri. Acesta tinde să fie mai agresiv decât carcinomul papilar și are o tendință mai mare de a se răspândi în alte părți ale corpului, cum ar fi plămânii și oasele. Cu toate acestea, rata de vindecare rămâne ridicată atunci când cancerul este tratat la timp.
3. Carcinomul medular
Carcinomul medular reprezintă aproximativ 4% din cazurile de cancer tiroidian și se dezvoltă din celulele parafoliculare (celulele C) ale tiroidei, care produc hormonul calcitonină. Carcinomul medular este mai agresiv și poate fi asociat cu sindroame genetice, cum ar fi neoplazia endocrină multiplă de tip 2 (MEN2), care predispune persoanele la cancer tiroidian.
4. Carcinomul anaplazic
Carcinomul anaplazic este un tip foarte rar, dar extrem de agresiv, de cancer tiroidian, reprezentând mai puțin de 2% dintre cazuri. Acesta progresează rapid și este dificil de tratat, având o rată de supraviețuire scăzută. De obicei, carcinomul anaplazic apare la persoanele în vârstă și necesită intervenții agresive.
Simptomele cancerului tiroidian
În stadiile incipiente, cancerul tiroidian poate fi asimptomatic, iar multe cazuri sunt descoperite accidental în urma unor investigații de rutină. Pe măsură ce boala progresează, pot apărea diverse simptome, inclusiv:
- Nodul palpabil la nivelul gâtului: Prezența unui nodul sau a unei umflături la nivelul gâtului este unul dintre simptomele principale ale cancerului tiroidian. Nodulii tiroidieni sunt frecvenți, dar nu toți sunt canceroși; o evaluare medicală este necesară pentru a determina natura acestora.
- Modificări ale vocii: Răgușeala sau schimbările de voce pot apărea atunci când cancerul comprimă nervii care controlează corzile vocale.
- Dificultăți la înghițire sau la respirație: Dacă tumora devine suficient de mare, aceasta poate apăsa esofagul sau traheea, provocând dificultăți la înghițire sau respirație.
- Durere în zona gâtului: Durerea persistentă în gât sau la nivelul urechilor poate fi un simptom al cancerului tiroidian avansat.
- Ganglioni limfatici umflați: Umflarea ganglionilor limfatici în regiunea gâtului poate indica o răspândire a cancerului la structurile învecinate.
- Oboseală și scădere în greutate inexplicabilă: Deși mai puțin frecvente, aceste simptome generale pot apărea în cazurile avansate de cancer tiroidian.
Factori de risc pentru cancerul tiroidian
Factorii de risc pentru cancerul tiroidian includ atât aspecte genetice, cât și factori de mediu, care pot crește probabilitatea de dezvoltare a bolii. Printre cei mai importanți factori de risc se numără:
1. Sexul și vârsta
Cancerul tiroidian este mai frecvent la femei decât la bărbați, iar riscul crește odată cu înaintarea în vârstă. Cele mai multe cazuri sunt diagnosticate la adulți tineri și de vârstă mijlocie, între 30 și 60 de ani.
2. Expunerea la radiații
Expunerea la radiații, în special în copilărie, este un factor de risc semnificativ pentru cancerul tiroidian. Acest risc crește în special la persoanele care au fost expuse la radiații în urma tratamentelor medicale sau în urma dezastrelor nucleare.
3. Istoricul familial și predispoziția genetică
Un istoric familial de cancer tiroidian poate crește riscul de a dezvolta această boală. De asemenea, anumite sindroame genetice, cum ar fi neoplazia endocrină multiplă de tip 2 (MEN2) și sindromul Cowden, cresc riscul de cancer tiroidian, în special al carcinomului medular.
4. Deficitul de iod
Un aport insuficient de iod în alimentație poate contribui la dezvoltarea unor afecțiuni tiroidiene, inclusiv cancer tiroidian. Deficitul de iod este mai frecvent în anumite regiuni geografice, iar suplimentarea cu iod este o măsură preventivă importantă în aceste zone.
5. Alte afecțiuni tiroidiene
Persoanele care au afecțiuni tiroidiene preexistente, cum ar fi tiroidita Hashimoto (tiroidita autoimună), pot avea un risc crescut de a dezvolta cancer tiroidian, deși acest risc este relativ mic.
Metode de diagnostic pentru cancerul tiroidian
Diagnosticarea cancerului tiroidian implică o serie de investigații și teste care permit medicilor să evalueze structura și funcționarea glandei tiroide și să determine natura unui eventual nodul. Printre cele mai comune metode de diagnostic se numără:
1. Examinarea fizică
Examinarea fizică a gâtului este de obicei prima etapă în evaluarea cancerului tiroidian. Medicul poate palpa glanda tiroidă pentru a detecta prezența unui nodul sau a unei mase anormale și poate verifica ganglionii limfatici din regiunea gâtului.
2. Ecografia tiroidiană
Ecografia este o metodă imagistică non-invazivă care folosește ultrasunete pentru a obține imagini detaliate ale glandei tiroide și ale nodulilor. Ecografia poate evalua caracteristicile nodulilor tiroidieni, cum ar fi dimensiunea, forma și compoziția lor, ajutând la identificarea nodulilor care prezintă risc crescut de malignitate.
3. Puncția cu ac fin (FNA)
Puncția cu ac fin (FNA) este o procedură minim invazivă prin care se prelevează celule dintr-un nodul suspect. Proba este apoi analizată microscopic pentru a confirma prezența celulelor canceroase. FNA este considerată o metodă standard pentru diagnosticarea cancerului tiroidian și oferă un diagnostic precis în majoritatea cazurilor.
4. Scintigrafia tiroidiană
Scintigrafia tiroidiană este o tehnică de imagistică nucleară care utilizează un izotop radioactiv (de obicei, iod sau technetiu) pentru a evalua funcția glandei tiroide. Aceasta poate arăta dacă nodulul este activ (funcțional) sau inactiv (non-funcțional). Nodulii „calzi” sunt de obicei benigni, în timp ce nodulii „reci” prezintă un risc mai mare de a fi maligni.
5. Testele hormonale și markerii tumorali
Testele hormonale pot măsura nivelurile hormonilor tiroidieni (T3 și T4) și ale TSH (hormonul de stimulare tiroidiană), oferind informații despre funcționarea glandei. În cazul carcinomului medular, nivelurile serice ale calcitoninei și antigenului carcinoembrionar (CEA) pot fi utilizate ca markeri tumorali pentru diagnostic și pentru monitorizarea răspunsului la tratament.
6. Imagistica prin Rezonanță Magnetică (IRM) și Tomografia Computerizată (CT)
IRM-ul și CT-ul sunt utilizate în special pentru stadializarea cancerului tiroidian, permițând evaluarea extinderii tumorii și a metastazelor la alte structuri din apropierea tiroidei sau la nivelul plămânilor. Deși nu sunt metode standard pentru diagnosticarea inițială, acestea pot fi utile în cazurile avansate.
Opțiuni de tratament pentru cancerul tiroidian
Tratamentul pentru cancerul tiroidian variază în funcție de tipul cancerului, de stadiul acestuia și de starea generală de sănătate a pacientului. Printre opțiunile de tratament se numără:
1. Intervenția chirurgicală
Chirurgia este tratamentul principal pentru majoritatea cazurilor de cancer tiroidian. Procedura implică îndepărtarea parțială sau totală a glandei tiroide (tiroidectomie), în funcție de dimensiunea și extinderea cancerului. În cazurile avansate, chirurgia poate include și îndepărtarea ganglionilor limfatici din apropierea tiroidei.
2. Terapia cu iod radioactiv (RAI)
Terapia cu iod radioactiv este utilizată pentru distrugerea celulelor canceroase tiroidiene care rămân după intervenția chirurgicală. Aceasta este eficientă în special pentru carcinomul papilar și folicular, deoarece celulele acestor tipuri de cancer absorb iodul. Terapia cu iod radioactiv este administrată oral și este, de obicei, bine tolerată.
3. Terapia de substituție hormonală
După îndepărtarea glandei tiroide, pacientul va necesita terapie de substituție hormonală pentru a înlocui hormonii tiroidieni. Aceasta este esențială pentru menținerea metabolismului normal și pentru prevenirea recurenței cancerului, deoarece scade nivelul TSH, care poate stimula creșterea celulelor canceroase.
4. Radioterapia externă
Radioterapia externă utilizează radiații pentru a distruge celulele canceroase și este folosită, de obicei, pentru cazurile de cancer tiroidian anaplazic sau pentru alte tipuri de cancer tiroidian care nu răspund la alte tratamente. Radioterapia poate ajuta la ameliorarea simptomelor și la controlul tumorilor locale.
5. Terapia țintită
Pentru cazurile de cancer tiroidian avansat, care nu răspund la tratamentele convenționale, terapiile țintite sunt o opțiune. Medicamentele țintite acționează asupra anumitor proteine sau căi moleculare implicate în creșterea celulelor canceroase, încetinind progresia bolii.
Cancerul tiroidian este o afecțiune tratabilă, cu un prognostic excelent atunci când este diagnosticat timpuriu. Cunoașterea simptomelor și a factorilor de risc, alături de metodele de diagnosticare moderne, poate facilita depistarea timpurie și oferă pacienților o gamă largă de opțiuni terapeutice pentru o rată ridicată de vindecare.
