În calendarul creștin ortodox, Săptămâna Patimilor marchează perioada de profundă meditație și pregătire spirituală înainte de cea mai mare sărbătoare a creștinătății, Învierea Domnului. Printre zilele cu însemnătate deosebită din această săptămână, Joia Mare ocupă un loc special, fiind încărcată de simbolism și tradiții transmise din generație în generație.
Semnificația religioasă a Joii Mari
Joia Mare, cunoscută și sub denumirile de Joia Patimilor sau Joia Neagră, comemorează patru evenimente fundamentale din ultimele zile ale vieții pământești a Mântuitorului:
- Spălarea picioarelor ucenicilor – un gest suprem de smerenie prin care Iisus ne-a oferit o lecție profundă de iubire și slujire. „V-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu vouă”, le-a spus Mântuitorul apostolilor Săi.
- Cina cea de Taină – momentul sacru în care Hristos a instituit Taina Sfintei Împărtășanii, oferind pâinea și vinul ca simboluri ale trupului și sângelui Său, esențiale pentru viața spirituală a creștinilor.
- Rugăciunea din Grădina Ghetsimani – după Cină, Iisus s-a retras pe Muntele Măslinilor pentru a se ruga, într-un moment de intensă trăire și pregătire pentru patimile ce aveau să urmeze.
- Vânzarea Domnului de către Iuda – noaptea trădării, când Iuda l-a dat pe Mântuitorul pe mâna celor ce voiau să-l ucidă, pentru 30 de arginți.
Slujbele din Joia Mare
Ziua începe în bisericile ortodoxe cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia. Credincioșii sunt îndemnați să se spovedească și să se împărtășească în această zi specială.
Seara are loc una dintre cele mai impresionante slujbe din an: Denia celor 12 Evanghelii. În cadrul acestei slujbe solemne, sunt citite 12 fragmente evanghelice care relatează în detaliu Patimile Mântuitorului – de la ultimele Sale învățături, la momentul trădării, al judecății, al răstignirii și al morții Sale pe cruce.
Din Joia Mare nu se mai trag clopotele bisericilor până la Înviere, ci doar se bate toaca, în semn de doliu pentru suferințele lui Hristos.
Tradiții și obiceiuri din Joia Mare
Ziua este bogată în tradiții și obiceiuri păstrate cu sfințenie în satul românesc:
Vopsirea ouălor de Paști – În majoritatea gospodăriilor românești, Joia Mare este ziua dedicată înroșirii ouălor. Culoarea roșie simbolizează sângele Mântuitorului vărsat pe cruce pentru iertarea păcatelor omenirii. Tradiția populară spune că ouăle vopsite în această zi nu se strică niciodată și că, consumate de Paști, apără de suferințe și necazuri.
Spălarea picioarelor – Un obicei cu profundă semnificație este cel în care mamele sau bunicile spală picioarele copiilor sau ale celorlalți membri ai familiei. Acest ritual simbolic amintește de gestul de smerenie al lui Hristos când a spălat picioarele apostolilor, oferind o lecție de umilință și slujire.
Pomenirea morților – Joia Mare este considerată ultima zi din Postul Mare în care se pomenesc morții. Femeile merg la biserică și împart colaci de post, vin, miere și fructe. Tradiția spune că în noaptea dinaintea Joii Mari, se deschid mormintele, iar sufletele morților se întorc la vechile lor locuințe, unde rămân până în sâmbăta dinainte de Rusalii.
Visarea ursitului – În unele regiuni din sudul țării, fetele nemăritate obișnuiesc să lege o ață cu 12 noduri, punându-și câte o dorință la fiecare nod. Ața este pusă apoi sub pernă în speranța că își vor visa ursitul. Uneori, aceste noduri sunt făcute chiar în timpul Deniei celor 12 Evanghelii, câte unul după fiecare evanghelie citită.
Joimărița – În anumite zone, Joia Mare mai este numită și ziua Joimăriței, o ființă mitologică care pedepsește femeile leneșe care nu și-au terminat torsul până la această dată.
Legătura cu alte zile din Săptămâna Patimilor
Joia Mare vine după Miercurea Mare, ziua în care se comemorează vânzarea lui Hristos de către Iuda pentru 30 de arginți. De aceea, miercurea a fost declarată zi de post, alături de vineri (ziua răstignirii).
În cronologia Săptămânii Patimilor, după Joia Mare urmează Vinerea Mare, ziua de doliu în care se comemorează răstignirea și moartea Mântuitorului pe cruce. Această succesiune de zile ne ajută să retrăim, pas cu pas, ultimele momente din viața pământească a lui Hristos și să ne pregătim sufletește pentru miracolul Învierii.
Obiceiuri legate de post și pregătiri
În Joia Mare se ține post cu mâncare uscată, iar oamenii se pregătesc spiritual pentru momentele ce urmează. Tot acum, în multe case se pregătesc cozonacii și pasca, care vor fi sfințite în noaptea de Înviere.
Pe scurt
Joia Mare rămâne o zi cu profundă semnificație religioasă în calendarul creștin ortodox, un moment de reflecție asupra exemplului suprem de iubire, smerenie și sacrificiu oferit de Mântuitorul. Tradițiile și obiceiurile asociate acestei zile ne ajută să păstrăm vie legătura cu strămoșii noștri și să transmitem mai departe valori spirituale esențiale.
Indiferent dacă respectăm tradițiile vopsirii ouălor, spălării picioarelor sau participării la slujbele religioase, Joia Mare ne invită la meditație asupra contrastelor vieții: iubirea desăvârșită a lui Hristos față de ucenici și omenire, trădată de unul dintre cei mai apropiați ai Săi, ne amintește despre fragilitatea condiției umane și despre puterea iertării și a sacrificiului suprem.
